În armată, recruţii sunt repartizaţi la câte o companie, pe meserii, la pază
etc. Mitică ajunge ordonanţă la colonel, intră în birou şi acolo se întâlneşte cu
un consătean – fosta ordonanţă – care-i spune:
– M-a lăsat şefu’ să te iniţiez. Vezi că este un om bun dar are o hibă,
cafeaua ce i-o serveşti dimineaţa trebuie să fie musai fierbinte, cu caimac şi să
nu o verşi pe margini când o aduci de acolo, uite, din clădirea de la gară.
După o lună, Mitică, fiind în permisie, se întâlneşte prin sat cu fosta
ordonanţă.
– Ce faci măi Mitică, cum te descurci?
– Nasol de tot, am făcut şi arest pentru că nu pot... vărs din cafea, de
caimac ce să mai vorbesc, o aduc rece, nu ştiu cum te descurcai tu.
– Mă, da’ fraier eşti! Eu mă duceam vizavi, la gară, luam cafeaua, puneam
ceaşca la gură, o sorbeam, fugeam la unitate şi la uşă o turnam la loc în
ceaşcă, era şi fierbinte, şi întreagă, de caimac ce să mai zic... grămadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu