Am fost invatata de mica sa cred in Dumnezeu, iar mama obisnuia sa cheme deseori preotul acasa, sa faca Sfestanie... Prima data cand a intrat, fratele meu, care pe atunci avea vreo trei ani, l-a tras pe preot de sutana si l-a intrebat nervos: "Parinte, de ce nu te-ai descaltat cand ai intrat la noi in sufragerie??? Uite, ai ghetele pline de noroi... Pe mine ma cearta mami intotdeauna cand intru incaltat in casa!!!!" Cine a rosit instantaneu in minutul urmator??? Mama si apoi, preotul.. care incepuse sa tuseasca incurcat...
Dupa o perioada de timp, mama intentiona sa il caute din nou pe preotul Marius (care acum se odihneste in ceruri, Dumnezeu sa il ierte!). S-a repezit la telefon, insa si-a dat seama ca nu stia numarul... A luat carnetelul in care isi nota numerele de telefon si a cautat.... Intr-un final a vazut scris POPA 3214... A sunat si a intrebat, politicos, daca poate sa vorbeasca cu parintele... O voce suparata i-a spus pe un ton rastit: "Cucoana, iti arde de gluma?! Chiar nu am chef de mistouri!" Mama, in continuare nelamurita. Avea sa isi dea seama, o secunda mai tarziu, ca facuse o gafa... tocmai sunase la familia Popa!!! Nici vorba de un preot!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu