Evreul si portofelul

Un creştin, un musulman şi un evreu vorbesc despre puterea religiilor proprii.
Creştinul:
- Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci aveam o secetă teribilă în ţară şi era să mor împreună cu familia, cînd am făcut rugăciuni şi atunci s-a întîmplat miracolul: în timp ce toată cîmpia era sub soarele arzător, pe terenul nostru cădea o ploaie torenţială. Totul de jur împrejur ardea sub soare şi pe terenul meu ploua. Din cauza asta, ne-am salvat familia mea şi cu mine.
Musulmanul:
- Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci eram în deşert şi m-a surprins o furtună de nisip. Era să murim eu şi cămila mea acoperiţi de dune. Abia puteam respira cînd s-a întimplat miracolul. Întregul deşert era o furtună de nisip, dar în jurul meu şi al cămilei mele a fost un calm total. Aşa am ajuns pînă la o oază şi ne-am salvat.
Evreul:
- Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci mă plimbam în jurul casei mele într-o sîmbătă şi am găsit un portmoneu pe jos, plin cu bani, dar fiind sîmbătă nu puteam să mă aplec să-l iau. Atunci s-a întîmplat miracolul: peste tot era sîmbătă, dar în jurul meu s-a făcut brusc vineri...

Musulmanul si Mahomed

Un musulman habotnic moare şi ajunge în rai. E extrem de excitat? O viaţa întreagă aşteptase să-l întâlnească pe Mahomed!...
La poarta raiului dă peste un tip cu barbă. Plin de emoţie şi înfrigurare, omul nostru îl întreabă: Mahomed?
Nu, fiul meu, eu sunt Sf. Petru. Mahomed e mai sus îi răspunse bărbosul, arătând către o scară care ducea spre un nor superior.
Habotnicul începe să urce cu greu scara. În fine, întâlneşte un alt individ cu barbă şi i se adresează plin de speranţă: Mahomed?
Nu, eu sunt Moise. Mahomed e mai sus.
Habotnicul urcă sprinten mai departe, în ciuda urcuşului abrupt, plin de euforia revelării faptului că reprezentantul evereilor se află la un nivel inferior faţă de Profet. Ajunge la următorul nor şi-l întreabă respectuos (dar plin de subînţelesuri) pe bărbosul întâlnit în cale: "Mahomed?"
"Nu, eu sunt Hristos. Mahomed e mai sus..." În ciuda efortului depus, faţa i se luminează dându-şi seama că tocmai are dovada clară a superiorităţii islamului faţă de creştinism. Habotnicul se târăşte mai departe, cu ultimele puteri şi ajunge la ultimul nor, adresându-i-se se individului (tot cu barbă, dar mult mai) impunător din faţa sa:" Mahomed?"
"Nu, fiule, eu sunt Dumnezeu! Dar tu arăţi cam extenuat, doreşti o cafea?"
Dacă se poate, vă mulţumesc din suflet. Trăgându-şi un pic sufletul, habotnicul continuă: Sincer să fiu, trecând peste faptul că m-aşteptam să vă prezentaţi drept Alah, n-aş fi putut bănui vreodată că n-o să-l întâlnesc pe Mahomed aici. Dumnezeu îi linişti imediat, spunându-i?
Dar Mohamed este aici, chiar la acelaşi nivel cu mine!..., după care se-ntoarse bătând scurt din palme: Mahomed? Două cafele!