Acest blog este destinat oamenilor care inca mai au putin simt al umorului si care , chiar daca traiesc in aceasta mirifica tara pe nume Romania, gasesc timp si pentru a rade putin.Asa ca ....chiar daca viata este grea ...hai sa radem putin .
duminică, 7 martie 2010
Wanted
−Buna ! – raspunse susotind o voce de copil.
−Buna. Tatal tau e acasa ?
−Da… – raspunse susotit.
−Pot vorbi cu el ?
−Nu – spuse copilul cu voce joasa.
Seful incearca sa ia legatura cu un alt adult:
−Dar, mama ta ? Este ?
−Da…
−Ea poate vorbi cu mine ?
−Nu. Ea e ocupata.
−Mai este cineva pe acolo ?
− Da… – susoti cel mic.
−Cine ?
−Un politist.
Putin surprins, seful continua zicand:
−Si ce cauta politistul acolo ?
−Vorbeste cu tata, cu mama si cu un pompier – raspunse tot susotind.
Auzind un mare vacarm la celalalt capat al firului, seful intreba speriat:
−Ce e cu zgomotele acelea ?
Un elicopter.
−Un elicopter ?
Da. Face parte din echipa de cautare.
− Dar, ce se intampla acolo ?
Si vocea chicoti:
−Ma cauta pe mine…!
vineri, 19 februarie 2010
Cum isi petrec varstnicii timpul liber
Oamenii tineri, care inca muncesc ma intreaba din cand in cand ce fac acum ca sunt iesit la pensie cu timpul meu liber.
Ziua trecuta, am fost prin centru la cumparaturi. Am intrat intr-n supermarket pentru 5 minute, ca sa-mi cumpar o paine. Cand am iesit, un politist scria o amenda pentru parcare in loc nepermis. I-am zis:
"Ce-ar fi sa iertati un batranel de data asta?"
El m-a ingorat si a continuat sa scrie amenda. I-am zis atunci ca e un Comunist. S-a oprit, s-a holbat la mine, si apoi a inceput sa scrie alta amenda. Am continuat prin a-i spune ca e un mancator de rahat.
A terminat si cu a doua amenda si a inceput sa o scrie pe a treia. Am continuat asha vreo 20 minute.
Cu cat il zgandaream, cu atat scria mai mult. Nu-mi pasa, eu venisem cu autobuzul. Incerc sa ma distrez putzin in fiecare zi, acum ca sunt la pensie. E foarte important la varsta mea.